Doua prietene intre ele…

Doua prietene vorbesc:
– Ceva dragoste de calitate aseara?
– Nu. A fost un dezastru. Barbatu-miu a venit acasa, a mancat cina in 3 minute, s-a suit pe mine, a terminat in 4 minute si-n 2 minute sforaia… Dar tu?
– Oh, a fost incredibil… Barbatu-miu a venit acasa. M-a dus la o cina romantica. Dupa cina, ne-am plimbat o ora. Cand am ajuns acasa, el a aprins lumanari prin toata casa si am avut o ora de preludiu. Dupa preludiu, am facut dragoste o ora intreaga, fantastica, iar dupa aceea am stat de vorba o ora. A fost ca-n basme.

In acelasti timp sotii lor stau de vorba:
– Ceva dragoste de calitate aseara?
– Da, a fost excelent! Am sosit acasa, cina era pe masa, am mancat, i-am tras-o nevestei si m-am culcat… Dar tu?
– A fost oribil. Am ajuns acasa si nu aveam ce manca, fiindca se oprise curentul electric pana dimineata. De-aia a trebuit s-o duc pe nevasta-mea la restaurant, si-a fost atat de scump ca n-am mai avut bani de taxi si ne-ma intors pe jos acasa, cale de-o ora. Eram atat de furios cand am ajuns, ca nu mi s-a mai sculat pentru o ora, si dup-aia nu mi-am putut da drumul o ora. In sfarsit, cand am terminat, aveam asa niste nervi, c-am adormit abia peste inca o ora.

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.